Inchis

(12 februarie 2010)

Strapung durerea

Cu un fir de gri

Din strafundu-i,

Albind negru deschis.

Durerea crancena,

Sa scape, incercand,

Ajunse sa sfarseasca

In pocalul veninei vieti.

Viata curge in sus

Ca valul marii in abis,

Ridica-n slava

Cruntul ucis.

Ucis de bucurie,

Un cant spre adormire,

In veghe asteptand

O infinitate de farama.

Bucurie searbada,

Se zbate, chiar … lucid,

In amintirea timpului neinceput

Precum viitorul relicva.

Timpul sta in loc,

Mergand in pas agale

Ramane in viitorul trecut

Asteptand sa sfarseasca in inceput.

Viitorul este hotarat,

La fel lumina si tot sta

Infrigurata la hotar

De intors si de reflux.

Lumina alba,

Dar mai mult alb inchis

Suspina bland, zbierand

Spre-o poarta de nescapare.

O poarta spre o alta poarta,

Un Univers pierdut in cel gasit,

Ramane sa si vedem

Cum va fi sfarsitul de inceput.